Toate rețetele de prăjituri de modă veche, adică acelea care se transmiteau copiate pe foi de hârtie din generație în generație, pe care le luai și le dădeai colegilor și prietenilor (când duceai platouri cu prăjituri de casă la serviciu, și primeai laude și inevitabil ți se cerea reteta…) au un farmec, un gust inegalabil.
Îmi plac dulciurile de modă veche. Adică cele care folosesc ingrediente banale și se transformă în preparate speciale, inedite, gustoase și, de foarte multe ori, rafinate. Ce au în comun sunt ingredientele foarte simple. Toate aunt combinații inteligente, inspirate, uneori inedite între ouă, zahăr, făină, cacao și unt. La acestea uneori se adăuga, ulei, lapte, eventual iaurt ori lapte bătut. Pe lista de ingrediente mai puteai găsi, brânză de vaci – dat folosite mereu ca umplutură, rar ca ingredient, biscuiți, nucă și mirodenii. Și totuși gustul pe care-l aveau toate aceste prăjituri de modă veche era diferit.
Și mai era o cutumă, neoficială, dar mereu valabilă. Erau prăjituri de gală, cele destinate marilor momente festive din an și cele de toată ziua. Primele, spre deosebire de cele „uzuale” aveam mereu nucă. Nuca era cea care făcea diferența între clasa „de toată ziua” și „lux” în caietul cu rețete de prăjituri de modă veche.
Mai jos sunt trei rețete. O prăjitură incredibilă cu biscuiți, pe care am găsit-o într-un caiet vechi al bunicii. Cred ca își are originea undeva prin sud, probabil Turcia ori Grecia. Este uluitor de simplă, dacă citești lista de ingrediente, dar cu totul spectaculoasă în ceea ce privește aspectul și gustul.
A doua este un clasic patentat. Probabil are câteva variante și a fost adaptată și îmbunătățită. Am păstrat rețetea veche, simplă. Îmi amintesc că la finalul paginii din caietul cu rețete scria. „cu un bețișor înmuiat în sirop de cacao concentrat pensulează litere chinezești”.
A treia este un mic răsfăț. Un blat simplu, foarte greu de întins în tavă. În rețetar scria „se întinde cu podul palmei!” cu o bezea densă cu multă nucă deasupra și strat fin de gem.
Da! Mi-am amintit! Pe lista cu ingrediente era frecvent și gemul făcut în casă. Iată cele trei rețete, o călătorie dulce, în vremurile mult mai tihnite de altă dată. Rețete de modă veche.
Prăjitură de modă veche cu biscuiți și apă de flori
Apa de flori era aroma prăjiturilor. La fel de bine pentru această rețetă poți folosi orice aromă vrei: vanilie, migdale, rom – o alegere foarte potrivită.
Apa de flori este un lichid parfumat obținut prin distilarea sau infuzarea petalelor de flori în apă. Această apă aromatică poate fi utilizată în diferite scopuri, cum ar fi în cosmetice pentru îngrijirea pielii sau în bucătărie pentru aromatizarea mâncărurilor și băuturilor.
Ingrediente:
- coajă rasă de la o lămâie;
- jumătate din sucul unei lămâi;
- 5 linguri cu vârf de pesmet de biscuiți simpli;
- 200 g unt obișnuit;
- 200 g făină;
- 3 ouă mari;
- 5 linguri cu lapte (merge și lapte bătut sau un pahar de iaurt simplu de 100-120 de grame);
- 200 de grame de zahăr;
- 2 linguri de apă de flori;,
- 250 ml de sirop (preparat de tine din 200 de ml de apă și 4 linguri cu zahăr, fiert totul 10 minute la foc mic, într-un vas descoperit).
Mod de preparare
Pregătește o tavă. Ideală este o tavă de 20×30 de cm, ceva mai adâncă. Trebuie unsă cu puțin unt și tapetată cu puțină făină.
Pune în siropul preparat coajă de lămâie, sucul și apa de flori. Adaugă pesmetul. Compoziția rezultată, care trebuie să semene cu o creme relativ groasă, să așează uniform în tavă pentru copt.
Untul moale se amestecă cu zahărul, până ce devine spumă. Adaugă pe rând ouăle și amestecă după fiecare. Pune laptele (sau iaurtul) și la final făina. Compoziția se întinde peste blatul de biscuiți. Se coace la foc mic, în cuptorul încins, pentru 40 de minute. Se taie în bucăți doar când este bine răcită. Bucățile se așează pe un platou cu răsturnate, cu stratul de biscuiti deasupra. Se servește simplă sau pudrată cu zahăr. Poți pune o boabă de dulceață pe fiecare bucată.
Este foarte bună simplă sau alături de înghețată sau frișcă.
Prăjitura chinezească (prăjitură cu glazură de gălbenuș)
I se mai spunea și negresă cu glazură de gălbenuș și este simplă și incredibil de bună. Glazura de bezea de gălbenuș este un rafinament absolut, dar cu toate acestea foarte rar recuperată la prăjiturile „moderne”. Cea mai mare provocare era să tai prăjitură fără ca stratul galben auriu să se crape. Sincer, nu am găsit nici până azi o soluție, deși reușesc să le tai frumos…
Ingrediente
- 250 g unt
- 200 g zahăr tos
- zahăr vanilat
- 200 g nucă
- 2 linguri de pudră de cacao
- 100 g făină
- 8 ouă
- 200 g zahăr pudră
Mod de preparare
Începe prin a mărunții nuca. Cel mai bine este să o treci printr-o mașină de tocat carne, dar fără cuțit sau să o toci (variantă ceva mai complicată). Pune nuca deoparte.
Pregătește tava de copt. Ai nevoie de una de 20/30 cm. Unge tava cu unt și tapetează-o cu făină.
Freaca untul spumă cu zahărul tos, până rezultă o cremă. Pune 2 ouă întregi, pe rând. Pune nuca, pudra de cacao, zahărul vanilat și făina. La final pune albușul bătut spumă de la 6 ouă. Pune compoziția în tavă, nivelează și coace-o la foc potrivit pentru circa 30 de minute. Nu este nevoie de praf de copt, pentru că vrem un blat dens, ușor umed care să nu crească.
Cele 6 gălbenușuri rămase se freca cu zahărul pudră. Fă asta cu o lingură nu cu mixerul. Dacă totuși folosești mixerul alege cea mai mică viteză. Nu trebuie să se formeze spumă, ci doar o cremă densă, în care zahărul să fie perfect dizolvat.
Scoate blatul din cuptor. Lasă ușa deschisă la cuptor, dar nu modifica focul. Pune crema de gălbenuș și nivelează. Întoarce prăjitura în cuptor și coace-o pentru circa 10-15 minute. Glazura trebuie să rămână galbenă, dar să devină tare. Este gata când sună a gol.
Taie prăjitura fierbine, cu un cuțit cu lamă lată astfel încât să tai drept dintr-o dată. Încălzește puțin lama cuțitului pe flacără. Vei tăia bucățile ușor fără ca bezeaua de gălbenuș să se sfărâme (este casantă).
Figaro – cea mai bună prăjitură de modă veche
Probabil că nimeni nu știe de unde vine numele. Vreo gospodina inspirată sau neinspirată… Dar este foarte bună și are mereu alt gust în funcție de tipul de gem pe care-l folosești. Cele mai bune alegeri, gemul de caise, cel de vișine, zmeură sau dulceața de trandafiri.
Ingrediente
- 200 g unt
- 150 g zahăr
- 2 pliculețe zahăr vanilat
- 6 ouă
- 275 g făină
- 1 pliculeț praf de copt
- 500 g gem de zmeură
- 250 g zahăr
- 250 g nucă măcinată
Mod de preparare
Pregătește o tavă cu dimensiunile de 40/25 cm, tapetată cu hârtie de copt. Dimensiunea este orientativă, dar aceasta este cea ideală, pentru ca prăjitură să nu aibă un blat prea gros.
Separă albușurile de gălbenușuri. Într-un bol, amestecă gălbenușurile împreună cu untul, zahărul și zahărul vanilat, mixându-le foarte bine până când zahărul s-a topit complet. Apoi, încorporează făina amestecată cu praful de copt.
Într-un alt bol, bate albușurile cu un praf de sare până obții o spumă consistentă. Adaugă treptat zahărul și continuă să bați până obții o bezea tare. Apoi încorporează ușor nucile măcinate cu mișcări lente de jos în sus.
Întinde blatul. Ai un aluat destul de tare, complet nelipicios care nu se poate întinde cu sucitorul – nici nu este nevoie. Întinzi blatul cu podul palmei cât mai uniform. Va deveni fraget la copt, dar nu crește și nici nu se uniformizeaza nivelul. Unge blatul cu un strat generos de gem. Dacă gemul este prea gros îl poți dilua cu puțină apă.. Deasupra pune bezeaua cu nucă.
Coace prăjitura în cuptorul preîncălzit la aproximativ 40 de minute, sau până când începe să se rumenească. După aceea, oprește focul și lasă tava în cuptor pentru a se usca bine bezeaua.
Când prăjitura s-a răcit ușor, taie-o în porții cu ajutorul unui cuțit zimțat și serveste-o la temperatura camerei. Caldă este delicioasă, blatul e moale și fin. Rece blatul devine ușor crocant.
Acestea au fost cele trei prăjituri de modă veche. Nu sunt singurele. Pe listă mai este și laptele de pasăre, salamul de biscuiți, cornulețele cu nucă.
⭐ Rețeta de pască cu aluat și brânză dulce de vaci. Rețeta clasică
sursa foto: 123rf.com
