Leacuri cu plante aromatice și condimente

Ne propunem să explorăm universul bogat al leacurilor cu plante aromatice și condimente, să descoperim modul în care aceste daruri ale naturii pot fi folosite pentru a îmbunătăți starea de sănătate și pentru a trata diverse afecțiuni ușoare și pasagere.

Printre resursele naturale valorificate în acest sens se numără toate tipurile de plante aromatice și condimente, cu proprietățile lor diverse și beneficiile pentru sănătate. Vom analiza beneficiile și modalitățile de utilizare a acestor plante și condimente în diferite contexte, în speranța că informațiile oferite vor fi de ajutor în promovarea unei vieți sănătoase și echilibrate. Prin explorarea acestui domeniu fascinant al plantele aromatice și condimentelor, vom descoperi că natura este, într-adevăr, o sursă inepuizabilă de vindecare și sănătate.

Colecția de plante aromatice și condimente cuprinde 15 dintre cele mai des utilizate, dar și dintre cele care sunt cu adevărat binefăcătoare pentru trup și minte.

Anason

Anasonul este o plantă aromatică cu fructe mici și parfumate, folosită atât în scopuri culinare, cât și în medicină tradițională. Are un gust dulce și ușor picant, iar semințele sale sunt folosite pentru a aromatiza diverse preparate, precum pâinea, biscuiții, băuturile alcoolice și ceaiurile.

În medicina tradițională, anasonul este apreciat pentru proprietățile sale digestive și expectorante, fiind utilizat în tratarea unor afecțiuni precum balonarea, indigestia și tusea.

De asemenea, uleiul de anason este folosit în industria farmaceutică și cosmetică datorită proprietăților sale antiseptice și antiinflamatorii.

• În ce moduri se folosește: semințe uscate, întregi sau măcinate.
• Se potrivește la: prăjituri, mâncăruri dulci, salate de fructe, compoturi, griș cu lapte, gem de prune, lichioruri, tocane ardelenești, cârnați, salată de sfeclă.
• Sfatul nostru: Pentru că are o aromă puternică, folosește-l doar în cantități mici și de preferat necombinat cu alte condimente.
• Leacurile bunicii: Mestecate după mase copioase, semințele de anason stimulează digestia și împrospătează respirația. Infuzia de anason (jumătate de linguriță cu semințe la o cană cu apă) ajută în cazuri de balonare, tuse și bronșită.

Busuioc

Busuiocul este o plantă aromatică și medicinală, cunoscută pentru frunzele sale verzi și parfumate, care au o aromă dulce și ușor picantă. Busuiocul este o plantă perenă în climatul cald, dar este cultivat adesea ca plantă anuală în alte zone.

Pe lângă utilizarea sa în gastronomie, busuiocul are și proprietăți medicinale, fiind apreciat pentru efectele sale antiinflamatorii, antioxidante și antibacteriene. Este folosit în medicina tradițională pentru tratarea unei game variate de afecțiuni, precum indigestia, durerile de cap, tusea și anxietatea. Uleiul esențial de busuioc este, de asemenea, utilizat în aromaterapie pentru relaxare și reducerea stresului.

Datorită versatilității sale în bucătărie și beneficiilor pentru sănătate, busuiocul este o plantă apreciată și îndrăgită în multe culturi din întreaga lume.

• În ce moduri se folosește: frunze proaspete, uscate sau congelat.
• Se potrivește la: sosuri pentru pui, porc sau salte de crudități, fasole verde, spaghete, pizza.
• Sfatul nostru: Alege busuiocul proaspăt, care are o aromă mai puternică decât cel uscat. Îl poți crește pe balcon sau pe un pervaz, într-un ghiveci.
• Leacurile bunicii: Infuzia de busuioc (o linguriță la o cană cu apă) ajută la eliminarea mucusului în răceli, calmează durerile de stomac, facilitează digestia, alungă balonarea și stimulează lactația, dar este și un bun antidepresiv.

Capere

Caperele sunt mici boabe de culoare verde închis, obținute din mugurii florilor plantei Capparis spinosa. Ele sunt folosite în gastronomie pentru a adăuga un gust intens și sărat preparatelor culinare. Caperele au o aromă distinctă și o textură crocantă, iar gustul lor este adesea descris ca fiind acru și ușor amărui.

Sunt adesea utilizate în salate, sosuri, paste, preparate cu pește și carne, fiind un ingredient popular în bucătăria mediteraneană. Pe lângă aportul lor gustativ, caperele sunt apreciate și pentru conținutul lor nutritiv, fiind bogate în antioxidanți și substanțe nutritive importante, cum ar fi fierul, magneziul și vitamina K.

• În ce moduri se folosește: muguri proaspeți, în ulei, murați în saramură sau vinegretă.
• Se potrivește la: sosuri, sos tartar, mâncare de vițel, sosul pentru paste, tocăniță de pui, sosul pentru pește, salate.
• Sfatul nostru: Mugurii de dimensiuni mai mici sunt mai buni, gustul lor este mai intens. Adaugă câteva capere după ce focul s-a stins.
• Leacurile bunicii: Câțiva muguri de capere mestecați stimulează pofta de mâncare, energizează digestia, calmează tusea și ajută în infecțiile oculare sau afecțiuni ale splinei.

Chimen

Chimenul este o plantă aromatică cunoscută pentru semințele sale mici și parfumate, care sunt adesea utilizate în gastronomie și în medicina tradițională.

Semințele de chimen au un gust distinct, ușor amărui și picant, iar aroma lor poate fi descrisă ca fiind caldă și lemnoasă. Sunt utilizate în mod obișnuit pentru a aromatiza o varietate de preparate culinare, inclusiv pâinea, prăjiturile, curry-urile, supele, salatele și diverse mâncăruri din carne sau legume.

Chimenul are și proprietăți medicinale, fiind folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, flatulența, colicile și indigestia. Uleiul de chimen este, de asemenea, utilizat în aromaterapie și în industria cosmetică datorită proprietăților sale antioxidante și antiinflamatorii.

• În ce moduri se folosește: semințele uscate.
• Se potrivește la: tocănițe de miel, porc, gâscă, cartofi copți, friptură de porc, chifteluțe de vegetale, supă de chimen cu crutoane, cremă de brânză, salate de crudități, sosuri, sărățele, covrigei, pâine.
• Sfatul nostru: Folosește-l alături de usturoi.
• Leacurile bunicii: Infuzia de chimen (2 lingurițe de chimen la o ceașcă de apă fiartă) stimulează digestia, lactația și te scapă de balonări.

Cimbru

Cimbrul este o plantă aromatică cu frunze mici și flori mov sau albe, cunoscută pentru aroma sa puternică și distinctivă. Este folosit pentru a aromatiza tocane, fripturi, grătare și sosuri. Frunzele de cimbru au un gust intens, ușor picant și sunt bogate în uleiuri esențiale care conferă preparatelor un caracter aromat și savuros.

Cimbrul este adesea utilizat și în conservarea alimentelor, precum murăturile și marinadele, datorită proprietăților sale antimicrobiene și antioxidante.

Are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antimicrobiene, fiind folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, tusea și răceala și este apreciat pentru capacitatea sa de a stimula digestia și de a îmbunătăți circulația sângelui.

• În ce moduri se folosește: frunze proaspete, uscate sau congelate.
• Se potrivește la: mâncare cu carne grasă, afumături, vânat, pește, supe de fasole sau cartofi, fripturi de porc, de vită, varză, sarmale, salate, mâncăruri de legume.
• Sfatul nostru: Adaugă crăcuțe de cimbru în mâncare întregi și scoate-le înainte de servire.
• Leacurile bunicii: Infuzia de cimbru (o linguriță de plantă la o cană cu apă) stimulează digestia, calmează tusea, eliberează căile respiratorii de mucus și vindecă rănile faringelui și laringelui. Pus în mâncare reduce balonarea.

Coriandru

Coriandrul este o plantă aromatică cu frunze verzi și semințe mici. Frunzele proaspete de coriandru au un gust plăcut, ușor picant și citric, fiind folosite pentru a aromatiza o varietate de preparate culinare, inclusiv salate, supe, curry-uri, orez și preparate din pește sau carne.

Semințele de coriandru, de asemenea, sunt folosite în bucătărie și au un gust mai pronunțat, cu note lemnoase și dulci, fiind adesea utilizate măcinate pentru a condimenta diverse feluri de mâncare, inclusiv curry-uri, prăjituri și pâine.

Are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antibacteriene, fiind folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, artrita și anxietatea.

• În ce moduri se folosește: semințele uscate, întregi sau măcinate și frunzele proaspete.
• Se potrivește la: mâncare de varză, tocănițe de ciuperci și pui, friptură de porc, cartofi la cuptor, sos pentru somon, gemul de prune, murături.
• Sfatul nostru: Aroma e mai bogată dacă semințele sunt măcinate în piuliță sau prăjite într-o tigaie, fără grăsime.
• Leacurile bunicii: Ceaiul de coriandru (o linguriță cu semințe măcinate la o cană cu apă) calmează tulburările stomacului, calmează sistemul nervos și aduce somnul.

Ienibahar

Ienibaharul este o specie de arbore originar din Indonezia și insulele Moluce. Fructele sale sunt mici și conțin o sămânță maro, care este uscată și utilizată ca și condiment. Ienibaharul este apreciat pentru aroma sa puternică, cu note de dulceață și ușor amăruie.

Este utilizat în special în bucătăria de patiserie pentru a aromatiza prăjituri, tarte, budinci și alte deserturi. De asemenea, este un ingredient comun în preparatele cu carne, inclusiv fripturi, sosuri și tocane, adăugând o notă de profunzime și bogăție gustativă.  Este folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, durerile de cap și insomnia. Cu toate acestea, trebuie utilizat cu precauție în cantități mari, deoarece poate avea efecte adverse, cum ar fi greața sau amețeala.

• În ce moduri se folosește: fructele uscate întregi sau măcinate.
• Se potrivește la: orez, cârnați, iepure marinat, tocană de legume, mâncare de vacă, curcan, mâncare de vinete, dovlecei, băuturi alcoolice.
• Sfatul nostru: Pisat, ienupărul își pierde repede aroma, se va măcina doar înainte de folosire.
• Leacurile bunicii: Uleiul de ienibahar, pus în ceai, combate flatulența. Apa de ienibahar (o linguriță de boabe se lasă la macerat într-o jumătate de litru de apă 24 de ore) în tratarea crizelor de isterie.

Ienupăr

Ienupărul este un arbust mic din familia Cupressaceae, cunoscut pentru conurile sale care conțin semințe folosite ca și condiment. Semințele de ienupăr sunt mici, rotunde și de culoare verde, având un gust distinctiv, ușor amărui și cu arome lemnoase și de piper. Deși mai rar utilizate este unul dintre reprezentanții de seamă ai colecției de plante aromatice și condimente.

Sunt utilizate pentru a aromatiza diverse preparate culinare, în special în bucătăria tradițională europeană, pentru a condimenta carne de porc, vânat, marinade, murături și diferite tipuri de brânzeturi.

Fructele de ienupăr sunt considerate a avea proprietăți diuretice, antioxidante și antiinflamatoare, fiind folosite pentru a trata diferite afecțiuni, cum ar fi infecțiile tractului urinar, reumatismul și durerile musculare. Uleiul esențial obținut din ienupăr este utilizat în produsele de îngrijire a pielii pentru proprietățile sale de curățare și astringente.

Consumul excesiv de ienupăr sau utilizarea necontrolată a uleiului esențial poate avea efecte adverse și poate fi toxică, deci este recomandată prudență în utilizarea acestei plante în orice formă.

• În ce moduri se folosește: boabele proaspete sau uscate întregi sau măcinate.
• Se potrivește la: mâncărurile din vânat – mistreț, căprioară, iepure, fazan, porumbel -, mâncare din carne de miel, vacă și porc, salată de varză murată, cartofi la cuptor.
• Sfatul nostru: În cantități mari e otrăvitor, deci 4-6 boabe sunt suficiente pentru o cratiță de mâncare. Praf sau zdrobit are o armă mai puternică.
• Leacurile bunicii: Ceaiul din boabe de ienupăr (o linguriță la o cană cu apă) calmează tulburările stomacale, cistita și durerile reumatice. Mestecarea boabelor de ienupăr reduce simptomele de răceală și gripă.

Măghiran

Maghiranul este o plantă aromatică cu frunze mici și subțiri, cunoscută pentru aroma sa plăcută și gustul ușor amărui. Este utilizat în bucătărie pentru a adăuga savoare preparatelor culinare, în special în feluri de mâncare precum fripturi, supe, sosuri, salate și legume la grătar. Frunzele proaspete sau uscate de maghiran pot fi folosite întregi sau măcinate pentru a condimenta diverse feluri de mâncare.

Are proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și antimicrobiene, fiind folosit în medicina tradițională pentru a trata diferite afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, inflamațiile și durerile musculare. De asemenea, este folosit pentru a îmbunătăți digestia și pentru a calma stomacul iritat.

• În ce moduri se folosește: frunzele, florile, tulpinile uscate.
• Se potrivește la: friptură de pui, vită, pește la cuptor, mâncare de fasole verde, tocană de legume.
• Sfatul nostru: Măghiranul proaspăt trebuie să fie de un verde foarte închis și să nu fie pleoștit, altfel își pierde calitățile, deci alege-l pe acesta.
• Leacurile bunicii: Ceaiul de măghiran (20g de pulbere la cană) alungă stările de oboseală, insomniile, nervozitatea, stimulează digestia și ajută în stările de răceală, bronșite, cistite și stimulează sistemul imunitar.

Mentă

Menta este o răsfățată a colecției de plante aromatice și condimente datorită aremei proaspăte și revigorante. În bucătărie, menta este folosită pentru a aromatiza o varietate de preparate, inclusiv ceaiuri, cocktail-uri, deserturi, salate și feluri de mâncare cu carne sau legume. Frunzele proaspete de mentă adaugă un gust răcoritor și plăcut, iar menta uscată poate fi utilizată pentru a condimenta diferite feluri de mâncare.

În medicina tradițională, menta este apreciată pentru proprietățile sale digestive și calmante. Ceaiul de mentă este folosit pentru a calma stomacul și pentru a trata problemele digestive, cum ar fi indigestia și balonarea. De asemenea, uleiul de mentă este utilizat în aromaterapie pentru a reduce stresul, pentru a ameliora durerile de cap și pentru a îmbunătăți starea de bine generală.

• În ce moduri se folosește: frunze proaspete sau uscate.
• Se potrivește la: friptură de miel, porc pui, salate de legume, salate cu brânză, creme de brânză.
• Sfatul nostru: Menta proaspătă e mai aromată. Se poate păstra în frigider o săptămână.
• Leacurile bunicii: Infuzia de mentă (15 g de plantă la trei căni) calmează problemele respiratorii, bronșita, relaxează respirația. Băută după masă reduce indigestia, balonarea, senzația de vomă și împrospătează respirația. Uleiul de mentă calmează durerile de cap și migrenele, se aplică puțin tâmple și ceafă.

Nucșoară

Nucșoara este un condiment obținut din sămânța arborelui Myristica fragrans, originar din Insulele Banda din Indonezia. Are o aromă distinctivă, dulce-iute, cu note de nuci și piper. Este utilizată pentru a aromatiza diverse preparate culinare, inclusiv prăjituri, budinci, sosuri, băuturi alcoolice și diverse feluri de mâncare cu legume și carne.

Este un ingredient esențial în amestecurile de condimente, precum condimentul pentru plăcintă de dovleac sau garam masala.

Poate trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, durerile de cap, anxietatea și insomniile. De asemenea, uleiul esențial de nucșoară este folosit în aromaterapie pentru a reduce stresul și pentru a îmbunătăți starea de spirit.

Cu toate acestea, trebuie utilizată cu precauție, deoarece consumul excesiv de nucșoară poate avea efecte adverse, cum ar fi greața, vărsăturile sau halucinațiile. Este recomandat să fie consumată în cantități moderate și să fie evitată în timpul sarcinii sau alăptării.

• În ce moduri se folosește: semințele uscate, întregi sau măcinate.
• Se potrivește la: vin fiert, turtă dulce, compoturi, biscuiți, brânzeturi, spanac, varză, cartofi, supă de legume, tocane de vită, pui, sparanghel și dovlecei.
• Sfatul nostru: Se pune în mâncare de la început, aroma fiind mai intensă când e încălzită.
• Leacurile bunicii: Infuzia de nucșoară (o linguriță de coajă la o cană de apă) stimulează digestia, alungă balonările, calmează crampele, elimină toxinele din organism și are efect afrodiziac, aducând o stare de bună dispoziție.

Oregano

Oregano, cunoscut și sub numele de „busuiocul sălbatic”, este oprintre cele mai iubite plante aromatice și condimente. Originar din regiunile mediteraneene, apreciată pentru frunzele sale bogate în uleiuri esențiale și pentru aroma și gustul său. Utilizată frecvent drept condiment în bucătăria italiană, grecească și mediteraneană, este o alegere inspirată pentru pizza, paste, sosuri, salate și preparate din carne.

Frunzele de oregano au un gust intens și piperat, cu note lemnoase și ușor amărui, iar aroma sa puternică adaugă profunzime și bogăție gustului oricărui fel de mâncare. Are proprietăți antibacteriene, antioxidante și antiinflamatoare. Este adesea utilizat în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, infecțiile și răcelile.

• În ce moduri se folosește: proaspăt, uscat.
• Se potrivește la: spaghete, pizza, dar și în preparatele din pui, pește, vită sau în salate cu brânză, ori mâncare de dovlecei.
• Sfatul nostru: Folosește-l în cantități mici; datorită puterii mari de aromatizare pe care o are, o cantitate mică e suficientă, chiar și când e uscat.
• Leacurile bunicii: Un decoct de oregano te scapă de balonări, diaree, dureri de stomac, durerile menstruale, calmează tusea, iar frunzele proaspete au proprietăți dezinfectante.

Rozmarin

Rozmarinul este o plantă aromatică cu frunze mici și lanceolate, originară din regiunile mediteraneene, cunoscută pentru aroma sa intensă și revigorantă. Este unul dintre cele mai populare condimente folosite în bucătăria mediteraneană și în alte culturi culinare din întreaga lume. Frunzele de rozmarin au un gust puternic, ușor amărui și cu note lemnoase, iar aroma lor distinctivă adaugă profunzime și bogăție gustului preparatelor culinare.

În plus față de utilizarea sa în bucătărie, rozmarinul are și beneficii pentru sănătate, fiind considerat a avea proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și stimulente pentru sistemul imunitar. Este adesea folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, durerile musculare și anxietatea.

Rozmarinul poate fi consumat atât sub formă proaspătă, cât și uscată sau sub formă de ulei esențial. Este un condiment versatil și valoros, apreciat pentru aroma sa plăcută și pentru beneficiile sale pentru sănătate.

• În ce moduri se folosește: frunzele proaspete și uscate.
• Se potrivește la: carnea de miel, vânatul, porc și pui, mâncarea de fasole, cartofi, legume, somon, legume prăjite în ulei.
• Sfatul nostru: Pune-l la mancare la început. Dacă este proaspăt, pune o crenguță în mâncare și scoate-o la final, înainte de servire.
• Leacurile bunicii: Ceaiul de rozmarin (o linguriță cu plantă la o cană de apă) ajută circulația, alungă surmenajul, calmează sistemul nervos, durerile abdominale, de cap, de reumatism și stimulează secreția biliară și producerea sucurilor gastrice.

Salvie

Salvia este una dintre vedetele acestei liste cu plante aromatice și condimente. Are frunze argintii-verzui și flori albastre sau purpurii. Frunzele de salvie au un gust ușor amărui și piperat, iar aroma lor intensă poate fi descrisă ca fiind lemnoasă și aromatică.

Salviei îi sunt atribuite diverse beneficii pentru sănătate, fiind considerată a avea proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antibacteriene. Este adesea folosită în medicina tradițională pentru a trata problemele digestive, inflamațiile gâtului și răcelile.

În bucătărie, salviei îi revine un rol important în preparatele cu carne, în special cu pui și porc, dar este folosită și în supe, tocănițe, sosuri și chiar în deserturi. De asemenea, este adesea combinată cu alte ierburi aromatice, cum ar fi rozmarinul și cimbrul, pentru a crea amestecuri de condimente complexe.

• În ce moduri se folosește: frunze proaspete sau uscate.
• Se potrivește la: cartofi, paste, carnea de pui, porc, salată de roșii, carne tocată.
• Sfatul nostru: Pentru mai multă aromă, salvia se rumenește puțin în ulei.
• Leacurile bunicii: Gargara cu ceai de salvie calmează gingiile sensibile și împrospătează respirația. Ceaiul de salvie e bun în infecții gastrice sau gripale.

Tarhon

Tarhonul este o plantă aromatică cu frunze subțiri și alungite, originar din regiunile asiatice și mediteraneene, tarhonul este adesea utilizat în bucătăria franceză și în alte culturi culinare pentru a adăuga savoare preparatelor.

Frunzele de tarhon au un gust proaspăt și piperat, iar aroma lor puternică este adesea comparată cu cea a pătrunjelului și a anasonului. Pe lângă utilizarea sa în bucătărie, tarhonul are și beneficii pentru sănătate. Este considerat a avea proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, fiind folosit în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni, cum ar fi problemele digestive, durerile de stomac și insomnia.

Tarhonul merită să fie pe lista cu plante aromatice și condimente. Acesta poate fi utilizat atât sub formă proaspătă, cât și uscată sau sub formă de ulei esențial. Este un condiment versatil și valoros, apreciat pentru aroma sa plăcută și pentru beneficiile sale pentru sănătate.

• În ce moduri se folosește: proaspăt, uscat sau murat în oțet și sare.
• Se potrivește la: ciorbe, mai ales în cea de fasole, tocănițe, preparate din carne albă, spanac și salate din legume proaspete. În preparatele din carne, tarhonul reduce din toxicitatea cărnii și le face mai ușor de digerat.
• Sfatul nostru: Adaugă-l în mâncare când este gata, pentru a nu-și pierde aroma.
• Leacurile bunicii: Infuzia din flori și frunze stimulează funcțiile rinichilor, reglează digestia și stimulează apetitul. Frunzele proaspete puse în mâncare, după ce a fost gătită, reduc colesterolul, curăță vasele de sânge și au efect antireumatic. Mestecate proaspete, frunzele de tarhon ajută la întărirea danturii și la înlăturarea durerilor de dinți.

În lumea contemporană, în care sănătatea și bunăstarea devin din ce în ce mai importante, interesul pentru leacuri naturale și remedii tradiționale este în creștere, iar la loc de cinste sunt și taote tipurile de plante aromatice și condimente.

⭐ 3 rețete gustoase de pilaf de orez

Sursa foto: 123rf.com